Alina Matei: Mulţumim, domnule Preşedinte, că aţi acceptat să acordaţi un interviu utilizatorilor JURIDICE.ro. Proiectul privind relaţiile dintre judecători şi avocaţi, în care sunt implicate UNBR, INPPA şi barourile, alături de doamna judecător dr. Rodica Aida Popa, şi Consiliul Consultativ al Judecătorilor Europeni, tocmai a primit, săptămâna trecută, susţinerea, de principiu, a Consiliului Superior al Magistraturii. Este primul proiect de o asemenea anvergură. De ce avem nevoie de asemenea proiecte?
Gheorghe Florea: Aşa cum s-a evidenţiat şi în Conferinţa internaţională cu tema „Independenţa, eficienţa şi responsabilitatea judecătorilor români în spaţiul judiciar european. Rolul Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni în asigurarea întăririi puterii judiciare într-o societate democratică”, care a avut loc la Bucureşti în perioada 11-13 septembrie 2014, comunicarea dintre profesiile juridice este esenţială pentru buna funcţionare a statului de drept şi realizarea unui proces echitabil într-o societate democratică.
Avizul nr. 16 /2013 privind relaţiile dintre judecători şi avocaţi în vederea asigurării calităţii şi eficienţei justiţiei s-a elaborat cu consultarea Consiliului Barourilor Europene (CCBE) iar aplicarea sa efectivă reclamă o implicare instituţională a profesiei de avocat şi a profesiei de magistrat.
În contextul în care eficienţa procedurilor judiciare şi încrederea în realizarea dreptăţii pe bază de lege implică totdeauna „bune practici” în care trebuie valorificate tradiţiile profesiei de avocat, dar şi valenţele pe care le reclamă justiţia europeană, Proiectul s-a impus şi se impune în raport de realităţi. Intrarea în vigoare a celor noi patru Coduri, fără un demers de înţelegere şi aprofundare a legislaţiei survenite, reclamă abordarea noilor instituţii de drept prin discuţii libere cu caracter practic-aplicativ între profesii pentru ca aplicarea noii legislaţii să nu surprindă, să nu genereze confuzii, iar identificarea şi prefigurarea de soluţii bazate pe precedente judiciare consacrate, acolo unde e cazul, ori pe nuanţarea soluţiilor astfel încât să se configureze coerent şi logic instrumente de lucru credibile să constituie o comunicare pro-activă aptă să evite abordări tehnocratice, ori soluţii care evită interpretarea contradictorie a aceleiaşi legi.
Proiectul este cu atât mai necesar cu cât, mai ales în domeniul legislaţiei penale, este necesară implicarea comună a celor două profesii în evaluarea reglementărilor relative la principalele aspecte pentru cauzele penale.
Reglementări care cuprind peste 1000 de articole impun analiza şi evaluarea comună a regulilor legale în scopul identificării căilor prin care se pot crea „bune practici”.
Esenţial este ca Proiectul să permită şi să afirme respectarea fidelă a principiilor consacrate de Carta principiilor fundamentale ale avocatului european, adoptată la 24 noiembrie 2006, care a stat la fundamentul Avizului 16/2013 privind relaţiile dintre judecători şi avocaţi – baza dreptului la apărare legitimă – nucleul tuturor drepturilor democratice.
Aceste principii sunt: legalitatea profesiei de avocat, independenţa şi libertatea de a asigura apărarea şi consilierea clientului, respectarea secretului profesional şi a confidenţialităţii cauzelor încredinţate, prevenirea conflictelor de interese, loialitatea, demnitatea, onoarea şi probitatea, competenţa profesională, scrupulozitatea în materie de onorarii, respectarea confraţilor, respectarea Statului de drept şi contribuirea la o bună administrare a justiţiei, autoreglementarea profesiei prin acordarea prin lege a suportului confidenţialităţii şi a puterii de reglementare infraparlamentară acordată asociaţiilor de barouri.
Reliefarea respectării acestor principii în practica instanţelor este esenţială. Proiectul îşi propune să constituie un suport viabil de schimb de idei şi de dezvoltare a dialogului la nivel instituţional, luând în considerare codurile deontologice ale ambelor profesii, dar şi nevoia perfecţionării lor.
Nu sunt „clişee” principiile potrivit cărora avocaţii sunt agenţi esenţiali ai administrării justiţiei, iar independenţa şi respectul avocaţilor trebuie să fie garantate „la cel mai înalt nivel juridic posibil”, pentru ca accesul la justiţie şi dreptul de apărare să nu rămână simple „vorbe goale”!
Proiectul trebuie să demonstreze ceea ce era de demonstrat: este inerentă interacţiunea între judecători şi avocaţi în condiţiile în care independenţa judecătorilor este o condiţie pentru Statul de drept şi o garanţie pentru cei pentru care se realizează justiţia, iar respectul pentru misiunea socială a avocatului care îşi desfăşoară activitatea în mod legal este indispensabil pentru Statul de drept.
Este de preferat dialogul şi comunicarea directă schimbului de mesaje din spaţiul public.
Alina Matei: Relaţiile dintre judecători şi avocaţi nu sunt de ieri sau de azi aşa cum le ştim. Rolul lor diferă fundamental: avocaţii apară interesele clienţilor, judecătorii trebuie să afle adevărul şi să stabilească ce drepturi s-au încălcat. Deci, o poziţionare diferită este firească şi fundamentată legal. Din perspectiva practicianului, avocat, dar şi a funcţiei deţinute, de preşedinte al Uniunii Naţionale a Barourilor din România, care sunt problemele de comunicare între cele două profesii?
Gheorghe Florea: Relaţiile dintre magistraţi şi avocaţi sunt, în majoritatea lor, legal reglementate. Litera şi spiritul procedurilor judiciare trebuie să domine aceste relaţii. Aşa cum s-a subliniat şi în Congresul avocaţilor 2014, în prezent, prevederile art. 121-124 din Codul de procedură civilă, art. 298-299 din Codul de procedură penală şi prevederile Cap. III „Desfăşurarea activităţilor administrativ-judiciare a instanţelor” din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti permit ca în sălile de şedinţă să fie afişate reguli cu aplicarea cărora avocaţii se obişnuiesc greu, deoarece, în majoritatea lor, ele nu sunt rezultatul unor conlucrări instituţionale între profesii privind elaborarea publicării lor în sălile de şedinţă şi modul de punere în practică al acestora, în condiţiile în care procedurile judiciare sunt exclusiv publice, cel puţin până la intrarea în vigoare în întregime a noului Cod de procedură civilă.
Potrivit acestor reguli scrise, afişate de regulă la uşa instanţei, avocaţii sunt invitaţi să fie politicoşi atunci când vorbesc în sala de şedinţe, să vorbească clar şi destul de tare, mai ales în timpul şedinţelor înregistrate audio-video. Orice persoană aflată în sala de şedinţe, inclusiv avocatul, sunt obligaţi să se abţină de la orice gesturi, conduită sau comportament care arată sau poate sugera lipsă de respect faţă de instanţă, martori, grefier, personalul care asigură paza, alţi avocaţi. Există interdicţia de a se ridica tonul (în mod necuviincios) când persoana (inclusiv avocatul) se adresează instanţei, de a nu intra şi ieşi în mod excesiv şi a nu izbi uşile sălii de şedinţă, interdicţia ca printr-o expresie facială, mişcare de cap sau orice altă conduită să se facă gesturi de aprobare sau de respingere a vreunei mărturii, declaraţii sau dispoziţii auzită în sala de şedinţă, de a se permite studierea „la bară” a dosarului numai în mod excepţional, etc. Afişele cuprind expres sancţiunea îndepărtării din sala de şedinţă, inclusiv a avocaţilor, aplicarea unor amenzi de la 100 de lei la 1000 lei, în cazul proceselor penale, potrivit art. 198 lit. h) din Codul de procedură penală sau de la 30 lei la 200 lei, potrivit art. 108 ind. 2 din Codul de procedură civilă, dacă interdicţiile nu sunt respectate. Într-un astfel de context, conduita apărării trebuie să fie supusă unor exigenţe suplimentare cărora avocatul trebuie să le facă faţă indiferent de „temperatura” procesului.
Evident că perspectiva antrenării unei corecţii penale poate inhiba apărarea dacă educaţia avocatului este slabă, iar arma competenţei profesionale, bazată pe cunoaşterea legii, este insuficient de bine mânuită.
La fel stau lucrurile şi în cazul în care există un evident exces de putere sau abuz din partea magistratului.
Din punct de vedere al desfăşurării apărării în litigii, există un cadru care poate obstacula în mod real şi practic munca profesionistului avocat, lăsând loc pentru eventuale abuzuri, mai ales în cazul tinerilor profesionişti, faţă de care, surprinzător, „vocile publice” nu manifestă reţinerea cuvenită.
În condiţiile în care permanent avocatul se află sub presiune, iar povara cea mai greu suportabilă este dialogul interior cu crezul său profesional, bulversat tot mai des de reacţii sau decizii greu previzibile, percepute ca incorecte, precum și responsabilitatea şi oprobriul public imediat la care este expus avocatul în activitatea desfăşurată în litigii, se acumulează tensiuni pentru că „reputaţia” profesională a avocatului se dobândeşte greu, poate fi afectată printr-un simplu gest de putere şi nu se repară, prin mijloace legale, cu uşurinţă.
Lipsa respectului profesional reciproc între magistraţi şi avocaţi nu iartă. Este stigmatizată încrederea în sistemul organizat pentru realizarea dreptăţii pe bază de lege şi, adesea, sunt grav afectate independenţa justiţiei şi independenţa apărării.
Congresul avocaţilor a subliniat că profesia în ansamblu are îndatorirea legală de a contribui la soluţionarea prioritară a acestor probleme reclamate de Corpul profesional ca elemente fundamentale ale protecţiei normative ce vizează „apărarea apărării”.
Vorbele leagă pe oameni, indiferent de caracterul scris sau verbal, mai ales la demersurilor realizate prin „mijloace de publicitate” a mesajelor!
Mirajul „vizibilităţii publice” cu orice preţ, existenţa unor agende proprii, uneori paralele cu interesele bunului comun, traducerea dialogului purtat în spaţiul public într-o cheie ce ţine, mai degrabă, de jocul politic şi regulile „electorale” promovate de acesta, atacul la instituţii, cu scopul decredibilizării acestora pot afecta Proiecte comune, inclusiv cel despre care discutăm. Proiectul a fost aprobat de Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România din luna decembrie 2013, prima acţiune subordonată Proiectului s-a desfăşurat la Bucureşti la 5 iunie 2014 (a fost transmisă în direct de JURIDICE.ro), iar la 23 iunie 2014 s-a anunţat că s-a solicitat implicarea Consiliului Superior al Magistraturii în realizarea Proiectului. În preajma discutării Proiectului în Secţia de judecători a CSM, în timpul vacanţei judiciare s-a iniţiat un protest al avocaţilor. La protest au aderat barouri. Protestul s-a suspendat de Baroul Dolj, inclusiv pentru buna derulare a Proiectului de faţă. Au apărut alte proteste. Majoritatea acestora sunt explicate şi argumentate de avocaţi cadre didactice. Există regretul că nu se concretizează încă protestul în acţiuni de amploare, neapărat manifestat în spaţiul public.
Să sperăm că avocaţii şi magistraţii vor rezista tentaţiei de a comunica neapărat prin site-uri şi vor prefera dialogul direct în cadrul Proiectului de faţă.
Nutresc convingerea că la Râmnicu Vâlcea, când la 3 octombrie va avea loc următoarea întâlnire cu caracter ştiinţific şi cu caracter practic-aplicativ privind îmbunătăţirea „bunelor practici” în derularea procedurilor judiciare, Centrul teritorial Craiova al Institutului Naţional pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Avocaţilor, condus de Decanul Baroului Dolj, domnul av. prof. univ. dr. Ion Turculeanu, va contribui decisiv la realizarea unor contribuţii de valoarea ale avocaţilor privind abordarea tematicii acţiunii, iar chestionarele adresate avocaţilor cu privire la identificarea cauzelor şi soluţiilor de îmbunătăţire a deontologiei profesionale ce trebuie să domine raporturile procedurale judiciare vor detensiona relaţiile dintre judecători şi avocaţi prin comunicare reală, constructivă.
Alina Matei: Sunteţi iniţiatorul ideii de formare profesională comună a judecătorilor şi avocaţilor. Dacă până mai ieri nici nu se discuta despre această chestiune, astăzi lucrurile stau cu totul altfel. Practic, va fi o chestiune de timp. Să fie acesta pasul spre unificarea profesiilor, aşa cum se întâmplă în alte state UE?
Gheorghe Florea: Depinde de voinţa decidenţilor dacă perspectiva europeană a relaţiilor dintre profesiile juridice va deveni o realitate în România mai devreme sau mai târziu.
Avocatul român nu se poate transforma automat în avocat european. Nu-mi permit să fac aprecieri despre alte profesii juridice.
Realitatea este că resursele alocate, politicile publice impun în prezent strategii de educaţie profesională diferite, adesea concepute sau realizate ca necomplementare.
De principiu, educaţia profesională iniţială a avocaţilor este necesară. Tradiţional ea s-a bazat pe participarea voluntară, reflex al unei datorii etice. În prezent INPPA realizează educaţie profesională iniţială în sistem curricular, în conlucrare cu Institutul Naţional al Magistraturii, Institutul Notarial Român, Institutul Naţional de Pregătire a Practicienilor în Insolvenţă, cu executori judecătoreşti, dar mai ales prin implicarea avocaţilor cadre didactice, categorie tehnico-juridică special reglementată în legislaţia română.
Educaţia profesională continuă să se confrunte cu campanii de promovare profesională dezvoltate pe principii de marketing, iar sistemul de evidenţă prin punctaj a participării la pregătirea profesională consacrată normativ ca obligaţie a fiecărui avocat a devenit un stimulent „exploatat” cum se cuvine de orice conferinţă organizată pentru înţelegerea şi aprofundarea noii legislaţii.
Modelul formativ al avocatului viitorului se impune a fi adecvat modelului formativ al magistratului viitorului deoarece cred că legătura dintre profesii la nivel de generaţie trebuie restabilită, în condiţiile în care pregătirea post-universitară realizată în sistem bugetat la Institutul Naţional al Magistraturii beneficiază de resurse pe care avocaţii nu şi le pot încă procura.
Sunt convins că viitorul aparţine conlucrării reale dintre profesii, inclusiv în ceea ce priveşte selecţia şi reconversia profesională, iar viaţa va dovedi că experienţa dobândită de fiecare dintre profesionişti poate fi valorificată eficient pentru asigurarea securităţii generale prin drept.
Alina Matei: Vorbim de relaţii dintre judecători şi avocaţi, dar nu putem să nu observăm gradul de promovabilitate al celor care intră în profesii (admiterea la INM şi în magistratură încă nu s-a încheiat, dar rezultatele la probele teoretice au fost afişate). A fost aproape prăpăd la admiterea în avocatură anul acesta. Ce se întâmplă, de fapt? Care sunt cauzele? Emoţii, ghinion, subiecte grele sau adevărul gol goluţ cum că nu se prea învaţă?
Gheorghe Florea: Personal nu sunt mulţumit de rezultatele Examenului, aşa cum nu am fost mulţumit de rezultatele examenelor care au demonstrat că un număr restrâns de licenţiaţi în drept pot accede „prin uşa din faţă” potrivit legii în profesia de avocat. Procedura reclamată de desfăşurarea examenului nu s-a finalizat încă, astfel încât nu este încă momentul concluziilor. Este cert că pragul de aşteptare al candidaţilor a fost altul în condiţiile în care la propunerea unor avocaţi cadre-didactice cu experienţă în examene s-a renunţat la modalitatea de examinare ce impunea aprecieri ale Comisiei de corectare a lucrărilor scrise în favoarea verificării electronice, greu de contrazis, a grilei. Mesajul dat în special de cadre-didactice avocaţi potrivit căruia ar fi posibilă „angajarea” licenţiaţilor în drept în cadrul formelor de exercitare a profesiei în condiţiile în care procedurile scrise prevalează apărărilor tradiţionale făcute de avocat la bară nu cred că a avut menirea să modifice pragul de aşteptare al candidaţilor cu privire la dificultatea subiectelor.
Prevederea legală potrivit căreia din Comisiile de examen fac parte cu preponderenţă cadre-didactice avocaţi este garanţia că examenul s-a desfăşurat cu respectarea principiilor examenului academic şi că membrii Comisiei de examen sunt în deplină cunoştinţă de cauză privind nivelul de pregătire al licenţiaţilor în drept.
Corpul profesional nu a renunţat la examenul tradiţional din materii ce au vizat 5 discipline, dintre care cea privind legislaţia profesiei de avocat este imperios necesară deoarece după înscrierea în barou avocatul are competenţa profesională de exercitare imediată a profesiei.
Examenul s-a desfăşurat pe perioada unei singure zile, în condiţiile în care numărul candidaţilor a depăşit măsurile organizatorice rezonabil previzionate din timp.
Este necesar un dialog cu reprezentanţii învăţământului juridic superior pentru a identifica şi cauzele şi măsurile ce se impun, evident după finalizarea procedurilor impuse de examen.
Alina Matei: Un mesaj, vă rog, pentru cei care vor să intre în profesiile juridice.
Gheorghe Florea: Viitorul în profesiile juridice aparţine celor care preferă o abordare pragmatică a dreptului faţă de abordarea dogmatică deoarece nu este suficient să cunoşti dreptul de aici şi să înveţi că există un singur răspuns la o problemă de drept pentru că viaţa impune să integrezi dreptul în ansamblul vieţii sociale! Fără o astfel de abordare, accesul în profesiile juridice rămâne un proiect îngheţat, iar vina pentru perpetuarea situaţiei o poartă atât învăţământul juridic superior românesc cât şi decidenţii temporari ai profesiilor juridice, a căror conlucrare pe acest subiect este abia la început!
Alina Matei: Mulţumesc pentru că aţi stat de vorbă cu mine.
Gheorghe Florea: Şi eu vă mulţumesc!
